Doamne, grozave tragedii se petrec sub soare
Lângă tălpile Tale străpunse se ridică zilnice Golgote
Pe pământ, așternut al picioarelor Tale, mai des și trist se moare…
Din zarva popoarelor prinse de-a urii grote.
Într-o zi de april un glonte a lovit piept de copil
Doar începuse să spună -Mamă!
Iar ura lumii rea precum fiara de pradă,
i-a stins lumina zilei!
Îndată stelele se adunară toate
Să-i lumineze drumu-n noapte
Și-au scris pe boltă cu litere aurii, , Netrebnici oameni nu omorâți copii! , ,
Un plâns ca de Rahelă străbate întreg pământul
Nu-i nici o mângâiere aici, nici nu se poate
Decât la pieptul Celui ce S-a întrupat, Cuvântul,
La Cel ce-adună în palme a noastre lacrimi toate.
O, crește-ne iubirea în vremurile grele
Când viața ne e pradă pe-acest străin pământ
Ca acest copil s-ajungem călăuziți de stele
În veșnica iubire la sânul Tău cel sfânt.


Ghiță Stoian✍️
28.01. 2025